vineri, 31 iulie 2009

Sa fiu ceea ce sunt



Speram sa fiu eu acea farama de vis,

Ce-ntoarce furtuna spre mare,

Calm infinit spre cerul abis,

Fereastra spre soare.


Credeam ca mai pot sa scriu intr-un nor,

Ce dulce e zmeura coapta…

Si cat de frumos zambeste acea stea,

Spre ape uitate, spre ape-nghetate.


Simteam ca mai sunt acel mac

Slab si firav ce-l clatina vantul in zare

Prin mii si mii de alti maci la fel

Ce-si pierde usor din culoare.


Vedeam plangand un copil pe un drum

Cu ochii-nrositi , cu palmele ude

Stand intr-un colt , murdar si plapand,

Suspinand ,printe lacrimi ,sperand ca cineva il aude.


Plangeam pentru cel cu inima pura si foarte naiv

Floare de colt in varf de munte,

Asemeni ei pacatu-si ascunde

De-a fi prea frumos de-a fi prea putin.


Radeam ca mai sper, ca mai cred,

Ca mai simt , ca mai vad , ca mai rad,

Ca sunt eu , aici, aproape de lume

Ca pot sa fiu ceea ce sunt…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu