Speram sa fiu eu acea farama de vis,
Ce-ntoarce furtuna spre mare,
Calm infinit spre cerul abis,
Fereastra spre soare.
Credeam ca mai pot sa scriu intr-un nor,
Ce dulce e zmeura coapta…
Si cat de frumos zambeste acea stea,
Spre ape uitate, spre ape-nghetate.
Simteam ca mai sunt acel mac
Slab si firav ce-l clatina vantul in zare
Prin mii si mii de alti maci la fel
Ce-si pierde usor din culoare.
Vedeam plangand un copil pe un drum
Cu ochii-nrositi , cu palmele ude
Stand intr-un colt , murdar si plapand,
Suspinand ,printe lacrimi ,sperand ca cineva il aude.
Plangeam pentru cel cu inima pura si foarte naiv
Floare de colt in varf de munte,
Asemeni ei pacatu-si ascunde
De-a fi prea frumos de-a fi prea putin.
Radeam ca mai sper, ca mai cred,
Ca mai simt , ca mai vad , ca mai rad,
Ca sunt eu , aici, aproape de lume
Ca pot sa fiu ceea ce sunt…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu