Nu


Strain de tot ce poti fi chiar tu.
Mereu inglobat intr-o lume
Ce pare, tot timpul la fel.
Nu poti raspunde cu un “nu!”,
La intrebarea:
“Tu nu poti fi altfel?”
Tresari cand auzi o soapta de orga
Prin usa-ntre-deschisa
A unui loc prea sfant.
Suspini, tanjesti dupa o placere uitata
Si intrebi pe orcine
Caruia -i pare ca-i pasa:
Cum e sa fi liber in propria-ti viata,
Cand mii de voci si umbre, greoi de tine se agata?
Cum poti fi tu acela ce n-are nici o vina?
Nu e a ta icoana la care toti se-nchina?
Nu e al tau nici filmul, acela vechi si mut,
Ale carui vorbe ai vrea sa i le asculti?
Si nu esti tu samanta ce da sa incolteasca,
Dar ti-este mult prea frica, iar inima-ti ingheata?
N-ai vrea sa ai curajul sa zbieri in gura mare?:
“Ce-a fost a fost…si nici macar nu-mi pasa
Ce-o fi in continuare!”