Urasc zilele de duminica!

Urasc zilele de duminica! Si spun aceasta propozitie intr-o zi de luni. Pentru mine o zi ca oricare alta. Nu am un job, deci in nici un caz un venit din care sa traiesc prea pretentios , ca sa nu mai punem problema unei eventuale distractii in care as putea sa arunc banii din buzunar. Este vara, deci automat sunt in pauza de studiu, iar lecturile mele suplimentare sunt doar pure coincidente intre ce sunt si ce as dori sa fiu de fapt. Nu ma obliga nimeni sa citesc si nu o fac in nici un caz pentru scoala, ci pur si simplu pentru a nu muri ingropata in ignoranta, desi am toate sansele sa ajung intr-un stadiu de degradare psihic avansat. Nu am o casa a mea , impicit nu am o ocupatie gospodareasca, iar micile maini de ajutor pe care le ofer celor ce au un act de proprietate si ma gazduiesc sunt doar cateva minute deloc pretioase desprinse din floarea vietii mele. Nu am o masina proprietate personala cu care sa ma mandresc si pe care sa o protejez de furia prafului si a interperiilor vremii deci am scapat de o alta grija in plus. Nu am copii carora sa le dedic timpul meu de adult, carora sa le incalzesc laptele sau sa le schimb scutecele, deci nu am responsabilitati. Nu am nici macar un caine si desi imi doresc sa am stiu ca il voi avea cel mai probabil niciodata, sau poate ca voi deveni stapana unui patruped credincios la batranete , cand imi voi pierde simtul gandirii si voi aduna o droaie de caini si de pisici intr-o garsoniera spre disperarea vecinilor. Poate le voi pune numele cunoscutilor din tinerete si voi trai in lumea mea pana cand un tanar atlet ce locuieste la etajul de sub mine , de teama ca isi va rata cariera din cauza parului lasat de prietenii mei , va alerta autoritatile cu privire la cazul unei batrane nebune. Si astfel intr-o zi banala , poate chiar de duminica sau luni ma voi trezi cu cei de la protectia animalelor in usa, monstrii perfizi ce-mi vor distruge si singurul strop de fericire ce mai mi-a ramas sau pe care l-am avut vreodata.

Urasc zilele de duminica! Pentru ca nu au nimic deosebit. Dintre toate cele 7 zile ale sapatamanii duminica este ziua in care simtim cu totii ca dumnezeu s-a odihnit. Nu are rost sa mai spun ca noi nu-i mai urmam modelul, ca ziua de odihna pentru cei mai multi a disparut. Dar mai sunt cativa, acei ca mine ce nu au o ocupatie constanta . Duminica este apasatoare. Indiferent de anotimp, iar daca nu ati fost niciodata martorii unei astfel de idei acum e momentul, cea de-a saptea zi este mult prea calma. Chiar daca suntem in mijlocul unei petreceri , sau pur si simplu stam la iarba verde suntem apasati de o forta egala cu scarba si disperarea, plictiseala si melancolia. Ca sa nu mai vorbesc despre cei ce aleg fie ca nu au avut alta solutie, fie ca nu li se pare nimic grav , aceasta zi ca zi de uniune spirituala in fata legii si a lui Dumnezeu. Sa te casatoresti duminica , cred eu este cel mai urat lucru din lume. Nu neaparat ca majoritatea invitatilor vor gasi scuze jenante pentru a ocoli o noapte de zbenguiala obositoare, pentru ca mai apoi sa stea semiadormiti pe tastatura calculatorului la birou, insa sa alegi sa te casatoresti la sfarsitul saptamanii este ca si cum ai marca un inceput prin munca. Stim cu totii ca dupa duminica urmeaza luni. Si ce facem noi luni? Exact, mergem la munca! Deci spune-ti NU nuntilor duminica.

Tot in aceasta zi , indiferent ce ai face totul este anost si plictisitor. La televizor niciodata nu ai ce sa vezi. Sunt cateva emisiuni urmarite de cateva zeci de gospodine ce nu au alta varianta, doamne ce traiesc bucurii alaturi de cei pe care-i descopera in interiorul cutiutei magice, stiind ca fericirea lor putea sa fie asemanatoare cu cea a personajelor preferate. Telecomanda devine o prelungire a membrului superior drept , iar degetele sunt aproape lipite de butoate. Toata aceasta metamorfoza se datoreaza simplului fapt ca nu iti sta in caracter sa te dai batut si in speranta ca poate poate cineva , vreun post tv va indrazni sa introduca macar un film frumos intr-o astfel de zi ca tu , om de rand cu dorinte si placeri banale sa te poti bucura de o astfel de dupa-amiaza , in asteptarea acelei dimineti in care cu ochii bulbucati vei apuca spre statia de tramvai pentru a pleca la munca.

Analizati va rog singuri ziua de joi la amiaza. Ah ce euforie, ce freamat, ce excitatie sanguina cand nimic altceva nu te duce cu gandul decat la „maine pe vremea asta”! Cate planuri, cate idei iti trec prin minte inca de joi seara cand intins pe canapea stii ca urmeaza ziua de vineri.

Si iata-ne in cea de-a cincea zi a saptamanii. Epuizarea se face simtita , dar exista un singur gand ce te face sa te ridici din pat…e vineeeeri!. Peste cateva ore sunt liber! Munca la serviciu pare mai dulce , mult mai usor de suportat, iar inceputul unei noi saptamani este mult prea departe si nu-ti poti pierde timpul gandindu-te la un asemenea fapt divers. Excursii, vizite, distractii, plimbari, odihna, poate chiar si treburi gospodaresti.. pe toate le poti face cu placere de vineri pana sambata seara cand simti ca timpul este nelimitat.

Si brusc te loveste in cap duminica, ziua aceea pe care eu o urasc! E momentul in care totul are un sfarsit, cand strangem , impachetam facem ordine in ura noastra si o luam de la capat.