Iluzii, fantasme si pitici

Suntem construiti din dorinte, iluzii si minciuni. De mici suntem avertizati ca nu avem voie sa punem mana pe plita pentru ca riscam sa ne ardem, sa nu vorbim cu strainii deoarece ar putea sa ne fac rau, sa nu traversam strada in fuga pentru ca riscam sa ne impiedicam si sa fim loviti de masina sau mai stiu eu ce alte bazaconii. In scoala mai apoi , in primele noastre incursiuni prin slove , buchii si alte semne suntem aproape obligati sa citim, sa scriem sa invatam. Nu zice nimeni ca este rau , dar nu eminamente necesar. Am vazut eu oameni care traiesc si fara carte si de multe ori proverbul »ai carte ai parte«, este detronat de acesti indivizi fara carte dar cu parte. Parintii ne sfatuiesc mereu sa invatam, pentru a le depasii conditia, pentru a fi cei mai buni, de cele mai multe ori punand in carca noastra toate nereusitele lor. Iar daca ei nu au putut poate vom reusi noi, urmasii sa obtinem absolutul.
Inca de mici suntem deprinsi cu moartea. Primii ani de viata sunt o poveste. Dar ne-am gandit vreo data ca poate fi una urata ? Cate povesti, basme, scrieri aparent minunate, feerice nu se sfarsesc prin moarte. Ciar daca binele invinge (asa suntem programati sa credem), iar raul este starpit, nu prea exista scriere pentru copii fara o crima. Oare ar trebui de acum inaite, cartile pentru copii sa fie prevazute cu patratele rosii de avertizare ? Lupul cel rau moare in chinuri groaznice plin de bolovani in burta, pedeapsa aplicata cu o sadica cruzime deoarece a indraznit sa manance pe cine nu trebuia; fetita cu chibrituri moare degerata, cu gandul la cum ar fi sa aiba parte de un culcus calduros. Si cum nu ar fi fost suficienta ca isi gaseste sfarsitul in chinuri cumplite, durerea ii este intensificata si de simpul fapt ca actiunea se desfasoara in noaptea de Ajun cand milioanele de familii din de pe suprafata pamntului traiesc una dintre cele mai frumoase nopti din an in belsug si caldura sufleteasca. In « Capra cu trei iezi », tot lupul saracu’, mai tineti minte cum e pus el pe scaunelul dedesuptul caruia se afla o groapa cu jaratec si din ce in ce manca mai mult risca sa cada in ea, pana cand inevitabilul s-a produs si a ars de viu. In ciuda eforturilor de a-l pazi pentru a ajunge mare, voinic si de nadejde, mama lui Bembi este ucisa cu brutalitate de un vanator care cel mai probabil ii va face nevesti-si o haina din blana cu care caprioara isi proteja candva puiul. Aladin este un baiat chipes , atragator dar are un pacat grav: este sarac. Spre deosebire de ce invatam in scoala, Aladin este contrariul bunelor moravuri. este un hot priceput si dibace, care desi fura pentru a supravietui, reuseste sa se imbogateasca tot prin siretlicuri si prin atractie fizica si nicidecum prin munca si truda asa cum ni se sugereaza inca de la nastere ca ar trebui sa procedam pentru a deveni cineva. Ce vina au surorile cenuseresei ca nu sunt si ele inzestrate de la natura cu frumusete si bunatate precum sora lor ? Insa tot de mici invatam ca uratenia trebuie ocolita, invatam ca nu putem fi si urati si buni in acelasi timp, pentru ca asa ne invata povestile nemuritoare. Morala multor povesti, desi e ea mascata intr-un fel sau altul este aceea ca pentru a reusi in viata trebuie sa ai trei calitati esentiale : sa fi bun, frumos si destept. In viata reala insa castiga exact opusul acestor trei caracteristici, iar povestile nu sunt nimic altceva decat baliverne stupide care te arunca inca din frageda pruncie in valtoarea vietii imbuibandu-ti mintea frageda cu tot felul de tampenii feerice cum ca viata e plian de feti frumosi si de zane bune , sip e de-asupra in lumeain care traim va fi totul mereu roz.

Copiii , povestile sunt scrise de oameni mari! Oameni care invidiaza , care urasc , iubesc, fac sex, consuma alcol, droguri si spun minciuni, oameni care va aburesc, va povestesc despre o lume ideala, aparte de cea reala, o lume in care binele castiga iar raul este mereu distrus prin anihilare mortala. Nu incercam niciodata sa-I ajutam pe cei rai, este necesar sa-I omoram. Asa gandesc adultii, neavand nici o alta cale de asi exprima frustrarile, o fac intr-un mod magic si feeric pentru voi viitorii adulti crescuti in iluzii si minciuni sa nu reusiti sa rupeti acest lant milenar de supunere. Finalul il stim cu totii. Este acelasi pentru toate povestile din lume : »si au trait fericiti pana la adanci batraneti ». permite-ti-mi va rog sa inchei aceasta fraza prin a mai adauga inca ceva »si au trait fericiti pana la adanci batraneti, sau pana cand moartea i-a despartit, sau altii ! »